Gabriela Oprea își publică ”Memoriile”. Despre demisie: ”Trebuia să rămînem, să rezistăm”

Fostul vicepremier şi lider UNPR Gabriel Oprea a scris un volum de ‘Memorii’ aflat în curs de apariție. Acesta a publicat pe pagina sa de Facebook prefața pe care a scris-o Ion Cristoiu, prefață în care apar unele pasaje din volum:

„2015 e anul culmilor atinse de Gabriel Oprea în materie de Putere: Președinte al UNPR, partidul de care depinde supraviețuirea Guvernului Ponta în Parlament, ministru de Interne, vicepremier pentru securitatea națională. În volumul său de memorii, de forma unui lung interviu, Gabriel Oprea își amintește despre puterea dată de această funcție, o premieră în postdecembrism:

• ‘Deci această măsură a ajutat sistemul de securitate națională, m-a prins în cel mai important moment al carierei mele, eram vicepremier pentru securitate națională, ministru de interne, eram președintele unui partid parlamentar care era hotărîtor pentru coaliția de guvernare. Primul-ministru mă asculta, ca să spun așa și îl trăgeam de mînecă referitor la aceste probleme. Toți membrii guvernului mă respectau și mă sprijineau și atunci am reușit împreună cu toți ceilalți, cu sindicatele, cu asociațiile ceea ce părea imposibil”.

(…)

Mult mai important, Gabriel Oprea conduce, în 2015, Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Funcția îi sporea urieșește puterile în stat, după cum el însuși recunoaște:

• „Se crease prin lege Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență unde în afară de principalii miniștri din Guvernul României, șeful, președintele acestui comitet eram eu, în calitate de vicepremier pentru securitate națională. Aici erau invitați permanent șefii de structură: șefii SRI, SIE, STS, SPP, Procurorul General al României. Era un fel de CSAT mai mare, care a avut rolul de a crea un flux de comunicare operativă între Guvern și serviciile de informații, cu rezolvări rapide ale multor probleme.”

(…)

Pe 8 iulie 2015, Victor Ponta își reia activitatea ca premier plin. Tentativa de a-l submina cu ajutorul lui Gabriel Oprea a eșuat. Pe 13 iulie 2015, Victor Ponta e pus sub acuzare. Tragedia de la Colectiv e folosită de Sistem pentru a forța plecarea lui Victor Ponta. Pe 5 noiembrie 2015, Victor Ponta demisionează. Momentul e astfel descris de Gabriel Oprea în Memorii:

• „… Eu l-am sfătuit în noaptea aceea să nu demisioneze, dar și-a dat demisia, iar eu, a doua zi, din solidaritate, am demisionat, la rîndul meu. Trebuia să rămînem, să rezistăm. Era de datoria noastră să lămurim noi lucrurile, pentru că urmașilor noștri le-a fost mai folositor să le încurce, să ni le pună în cîrcă. Dar el era marcat, în ziua în care a demisionat, și-a îngropat bunica. El a fost și primul premier chemat la DNA. Chiar și mama lui a fost plimbată pe la DNA. A doua zi după ce am vorbit, a discutat cu Dragnea, a stabilit că va urma o altă discuție la ora 12, între timp s-a dus la înmormîntarea bunicii sale. Dar cu o jumătate de oră mai devreme, a ieșit Dragnea și a anunțat că Victor Ponta va demisiona. Noi nu am mai vorbit de seara. Am aflat, practic, de la televizor, de la Dragnea, că Victor a decis să demisioneze. Cu mine nu s-a mai sfătuit. Și atunci am demisionat de la MAI, căci mai puteam rămîne interimar, dar nu am făcut-o. Am plecat și de la Senat, în ciuda votului favorabil primit de la colegii senatori. M-am sfătuit cu familia mea și am ales drumul cel mai greu, am demisionat, chiar dacă dreptatea era de partea mea. Apoi am plecat și din fruntea partidului pentru că mi s-au făcut dosare, să fiu dărîmat pe toate planurile.”

(…)

O dată încheiat 2016, Gabriel Oprea pare a se fi resemnat. A ieșit din politică, își vede de viața personală. Cel puțin așa mărturisește în Memorii:

• „După ce mi-am dat demisia și am plecat odată cu Ponta, după momentul «Colectiv», eu mi-am făcut puțină ordine în viață, în sistemul de valori. Mi-am văzut nepoții zi de zi, i-am luat în brațe, mi-am petrecut timp cu ei, i-am dus în parc, am stat lîngă soție. Așa cum am mai spus, în perioada 2014-2015 nu mi-am luat nici o zi de concediu, a fost o dinamică extraordinară. Copiii erau supărați pe mine. Îmi pusesem la grea încercare căsnicia. Soția a vrut să divorțeze. Copiii mi-au reproșat, într-un consiliu de familie că, practic, lipsisem din viața lor, în ultimii doi ani, aproape total. Atunci am înțeles cu adevărat ce am făcut. Le-am cerut iertare soției și copiilor. Mi-am salvat căsnicia. Le-am făcut donații de bună credință copiilor. Eu mi-am păstrat mai puțin cu soția. Astăzi privesc altfel viața și sper să devin mai înțelept din punctul acesta de vedere. E ceva deosebit să stai alături de nepoței, să-i privești, să îi iei în brațe, să faci parte din nou din familie”.

Sursa: Realitatea Din UNPR