Culisele Statului Paralel. Cum a fost trasă pe linie moartă IMGB, perla industriei lui Ceaușescu

Întreprinderea de Mașini Grele București, mai bine cunoscută drept IMGB, a fost una dintre fabricile care, în urmă cu mai bine de trei decenii, făcea istorie în Românie comunistă industrializată. De la zeci de mii de angajați și producții record, deseori umflate de propagandă, IMGB a ajuns după Revoluție în prag de faliment.

Platforma IMGB a fost înființată în 1963 din nevoia de echipamente atomoelectrice, hidro și termoenergetice la prețuri mai mici decât cele din afara țării. La economiile făcute de sta­tul comunist se adăuga exportul realizat cu aceste facilități. Astfel, în anii ’80, construcția de ­mașini dădea peste 40% din bu­nurile exportate de România. IMGB deținea o pondere majoră în tot acest export, oferind spre vânzare peste 55% din construcțiile de mașini în ță­­rile asiatice, dar și în țări europene cu economie de piață. La acea vre­me, IMGB ajunsese să fie văzută ca vârful tehnologic al industriei românești și ca una dintre uzinele privilegiate de Partidul Comunist. Se spunea că, dacă ceva nu putea fi produs în alte părți ale țării, cu siguranță putea fi fabricat aici.

În­treprinderea de Mașini Grele Bu­cu­rești avea relații esențiale de ex­port nu doar cu URSS, ci și cu Franța, Cehoslovacia, Suedia sau Elveția, acolo unde livra turboagregate, turbine de puteri mici și echipament nuclear, dar și cu țări precum Iordania, Siria, Irak sau China, cu care Nicolae Ceaușescu avea relații strategice.

Societatea s-a profilat în principal pe turbine energetice și echipament nuclear. Sectorul de prelucrări la cald a avut ca realizare de vârf presa de 1.400 de tone, utilizată în cadrul întreprinderii pentru fabricarea de turbine și arbori cotiți. Institutul de proiectări și cercetări propriu asigura baza de concepție pentru majoritatea produselor.

În anii '70, ca urmare a negocierilor dintre dictatorul Nicolae Ceaușescu și președintele american Jimmy Carter, au fost obținute licențe de livrare în SUA. IMGB a exportat în Statele Unite un arbore de generator pentru centrale electrice de 120 de tone.

Până în anii ’80, IMGB a avut mo­no­polul fabricării de prăjini grele de foraj la adâncimi de peste 7.000 de metri pentru platformele ma­ritime din Marea Neagră. 60% din necesarul de cilindri de laminare necesari Combinatelor Siderurgice de la Galați și Târgoviște a fost produs tot de întreprinderea IMGB, la secția Mecanică I. În premieră românească, aici au fost fabricate primele echipamente pentru centrala nucleară de la Cernavodă, peste 30 de echipamente pentru unitățile 1 și 2. Astfel, până la Revoluția din ’89, IMGB-ul a produs și livrat peste 40.000 de tone de echipamente. Pentru a facilita drumul muncitorilor spre fabrică, Ceaușescu a constuit chiar și două stații de metrou cu numele IMGB, pe Magistrala 2 a Metrorex.

Faimoase rămân și vizitele dese pe care dictatorul le făcea la IMGB. Pregătirile erau în toi cu multe zile înainte. Astfel, se spune că pe străzile uzinei se plantau copaci gata înfloriți, iar muncitorii purtau cele mai bune salopete de protecție, pe care le foloseau doar în timpul acestor vizite. De obicei, Ceaușescu alegea să aducă aici șefii de stat care vizitau țara, arătându-le proiectele megalomanice pe care muncitorii fabricii puteau să le ducă la bun sfârșit în cel mai scurt timp. Scopul era acela de a-i convinge pe aceștia să cumpere produsele, mărindu-se astfel numărul de exporturi.

Înainte de 1989, pe această platformă industrială funcționau mai multe fabrici - IMGB, General Turbo, Upetrolam, Romenergo Mecanica, Pressofusioni, toate având peste 13.000 de angajați. Astfel se puteau realiza produse integrate, complete, cum ar fi turbine de abur sau mori de ciment. În prezent, acest lucru nu mai e posibil, mai ales că multe secții au fost închise sau vândute la bucată.

În istorie rămân și episoadele care i-au avut ca protagoniști pe angajații fabricii. Aceștia au fost aduși forțat la ultimul miting al dictatorului din decembrie 1989. Martorii afirmă că muncitorii de la IMGB au fost incitați să inceapă scandalul in piață. Șase luni mai târziu, angajații de la IMGB au fost aduși în stradă de cei care abia preluaseră puterea în România pentru a participa la protestul din Piața Universității, unde studenți și intelectuali scandau împotriva regimului condus de Ion Iliescu. Unul dintre sloganurile angajaților fabricii care nu a mai putut fi șters din memoria colectivă a fost ,,Noi muncim, nu gândim”. Muncitorii au fost acuzați că, impreună cu poliția, au inceput măcelul pe străzi.

După revoluție, fabrica s-a divizat în mai multe mici întreprinderi și a fost aproape de faliment. Deși a fost impărțită în șapte unități și a fost vândută cu mare scandal în 1998, pentru suma simbolică de un dolar, uzina n-a mai fost pusă pe picioare.

AKER KVAERNER, firma norvegiană care a cumpărat-o pentru a o salva de la un faliment total, a fost la un pas să aibă aceeași soartă. A renunțat în cele din urmă la IMGB în 2006, pentru 26 de milioane de dolari, în favoarea unei firme coreene specia­lizate pe metalurgie, DOOSAN HEAVY INDUSTRIES. Dar noua societate a raportat pierderi în fiecare an deși Dossan a investit în modernizare. În 2011 compania a avut pierderi de 19,5 milioane de lei, la afaceri de 406 milioane de lei.

În 2013, deși continua să fie unul dintre jucătorii de top din industria românească, la IMGB mai lucrau doar 700 de oameni.

Așa că, în cele din urmă, în 2019, Doosan a decis sa inchidă. Nemulțumiți, la acel moment, cei în jur de 400 de angajați alături de familiile lor, au protestat în fața Palatului Victoria. Oamenii le au cerut autorităților să salveze uzina, să cumpere măcar o parte din societate, ca sa prevină închiderea. Până la urmă, proprietarul fabricii - adică gigantul sud-coreean Doosan - a disponibilizat toti angajații.  „În ceea ce privește salariile compensatorii, conducerea companiei și reprezentanții angajaților au ajuns la un acord de bună înțelegere. Astfel, angajații vor beneficia de o sumă fixă în valoare de 20,000 RON la care se adaugă salariul de bază pentru o durată de 12 luni. În plus, angajații cu o vechime mai mare de 25 de ani în companie vor mai beneficia de 75% din salariul de bază”, au anunțat coreenii de la Doosan.

Anul trecut, Ion Anton, președintele Federației Sindicale Metal, a declarat că decizia de închidere a fost luată deși toate secțiile ar fi putut funcționa la cote maxime și aveau și comenzi. Spune că la mijloc au fost interese imobiliare.

,,Toate secțiile au mers foarte bine. Și Oțelăria, Forja, Turnătoria, Prelucrări mecanice și Prelucrări la cald. Coreenii au refuzat pur și simplu toate comenzile, susținând că sunt neprofitabile. Se vrea închiderea platformei și demolarea tuturor secțiilor care se află pe cele peste 40-46 de hectare, din totalul de 70 de hectare cât are întreaga platformă.", a precizat acesta.

Iar cumpărătorii n-au întârziat să apară. În octombrie anul trecut, SIF Banat-Crișana a parafat o tranzacție imobiliară uriașă în București preluând platforma IMGB. Societatea de investiții, condusă la acel moment de Bogdan Drăgoi, fost ministru de finanțe în guvernul Ungureanu, a preluat cu totul pachetul de acțiuni al Doosan IMGB, la care activul de interes este terenul de 54 de hectare pe care se întinde vechea platformă. Prețul estimat al tranzacției este de aproape 40 de milioane de euro. Consultantul Crosspoint Real Estate anunța atunci că este, ca suprafață, cea mai mare tranzacție din ultimii 10 ani din zona București, dacă sunt exceptate terenurile agricole. Societatea de investiții financiare SIF-Banat Crișana va dezvolta aici proiecte imobiliare.